marți, 16 septembrie 2008

La scoala. A doua zi

Hmmmmm. A doua zi. De dus, a dus-o tati, de luat - I`m in charge, cu bebe la pachet sa ia si ea aer, nu? Gandirea romaneasca de prestigiu international isi face simtita prezenta: parintii nu mai au voie in curtea scolii DELOC. Asteptam in strada, pe aleea in curba, in dreptul intrarii. Mai trec masini; unii fac cale intoarsa, poate cred ca-i manifestatie (sunt totusi ceva parinti, mai ales la astia mici). O doamna se-mpiedica de treptele de care va spuneam anterior (din dreptul intrarii) si cade, noroc ca pica alaturi, in iarba. Nu toti asteapta pe langa bordura, in strada (io nici n-as fi avut unde altundeva sa stau cu caruciorul), multi se inghesuie pe susnumitele trepte. Incep sa iasa copii. Da` cine-i mai vede in marea de parinti? Aberant ! incerc sa ma fixez pe poarta s-o prind pe-a mea exact cand iese, s-o pot striga macar. o vad, da` ce, credeti ca m-aude? aproape ca apuca sa iasa in strada cand finally ma vede. O iau rapid si incerc sa plec. In strada, un copilas de clasa I (coleg cu fie-mea) cauta pe cineva cunoscut din ochi; deocamdata nimeni, si e deja in strada, pentru ca tembelii nu s-au gandit cand le dau drumul din curte la astia mici, in a doua zi de scoala, ca poate intarzie vreun parinte, cu traficul asta, si ei ajung in mijlocul strazii singuri. I-am zis sa se duca inapoi in curte si sa stea langa ghereta sa astepte acolo. S-a dus. Si noi, spre casa, plus o mica plimbare.
Cat despre uniforma, raportez un nasture cazut la vesta; recuperat (in casa); cusut la loc. Vesta patata pe piept (cu lapte cica); spalat pata cu apa si sapun, usor, ca poate nu se usuca pana a doua zi; material de cacat, nu s-a luat pata; incerc maine cu detergent. Pantalonii (caci a fost cam racoare in opinia mea dimineata zilele astea pentru fusta) s-au frecat la tiv de marginea pantofilor; material de cacat, s-au format deja scame care atarna. Sacoul avusese manecile prea lungi; le-am dezlipit tivul (aveau termocolant in interior, doar am tras captuseala) si le-am recalcat cum trebuie. Una din ele a tinut doar ....pana azi. Recalc maine dimineata, odata cu camasa. Uniforma rezista dar n-o mai tine mult. Maine e a treia zi de scoala. Succes !

La scoala. Day One

Ploua infernal si noi ne caram, cu catel (- cea mare) cu purcel (- cea mica) inspre scoala, sa prindem deschiderea de la 'nove' (explicatii aferente in postul anterior). Treaba s-a 'deschis' in sala de sport pentru ca turna cu galeata, galagia a fost cinciplu amplificata de rezonanta scolii (nu ma corectati, stiu, si pe vremea mea se spunea cvintuplu), 3 clase de pitaci cu totul, colectiv la jumate pe cati am fost noi vreodata.
Una din invatatoare (nu a lu pitaca mea, slava Domnului!) ne sidereaza cu totul: tinerica, `naltuta, machiata asa, mai spre emo cu mult negru in jurul ochilor, ochi langurosi (iata, stiluri contradictorii, psihic labil? poate... :) ), un fel de jachetica rosie ca focu`, si-aci cade bomba, caci bomba ierea: fustita oarecum stransa pe corp, neagra, pana la genunchi, cu despicatura pe cracu` stang mai sus de jumatea pulpei (!!!!!), ciorapei negri transparenti cu model negru tigrat (!!!!!!!!) si pantofiori cu toc inalt usor sclipiciosi negri. Totul special pregatit pentru prima zi de scoala a micutzilor de clasa I (acu`, nu m-am hotarat, shcoala sau...scoala? cred ca nici ea n-a fost hotarata).
Final ziua 1 - uniforma rezista. fara pete, nerupta, fara jeg. A, si fara udarea picioarelor, mare lucru !

Am inceput scoala. Raportez. Before the Day-One

Nu io, io am terminat-o de mult, sau ea pe mine, ma rog. Fie-mea cea mare a 'intrat in sistem', cum imi place mie sa spun. A inceput caruselul. Si cum scoala se afla la noi in cartier, in capitala mandrei mele tarisoare despre care e vorba in aceasta poveste, recte blog, intamplarile legate de ea (de scoala) vor avea trasaturile caracteristice ale tarisoarei, nooo?
Before the day-one (mai precis in dupa-amiaza de duminica de dinainte de 15 sept): cand incepem scoala ? maine. maine cand? pai ultima stire (la noi) era de ora 9. Du-te si verifica, zice sotu`, un impatimit al jocurilor de noroc in ce priveste viata de zi cu zi (adica el pierde mai tot timpul :) in special in relatia cu statul).
Ma duc cu o prietena sa-i arat 3 strazi din Bucuresti toamna, nu noaptea (ierea orele 18 abia) pe drumul catre fostele noastre scoli, una viitoare a lu aia mica. Nu m-am gandit, nu m-am gandit ca e inchisa poarta in fata, nimeni in ghereta de paza, sa dam ocol zic, pana la intrarea din spate (mentionez ca urmare a apropierii alegerilor beneficiem de o scoala renovata din cap pana-n picioare, gard imprejmuitor ca la puscarie bashca doo gherete paza in dreptul celor doo intrari).
Ne plimbam pana la intrarea din spate. Buuuun. Poarta inchisa. Intru putin in panica (paranoia, deh), daca s-a schimbat ora, daca intarziem, daca.....hopa, aud voci din ghereta!
Fiti amabil, zic.....hmmngghhhhgg....FITI AMABIL !!...e cineva? ..... si iese EL. Jmecheru` ala de Caragiale - in spatele meu, tocmai se inspira pentru Cetateanul turmentat. 'Buna seara, va rog, ne lasati, sau ne puteti insoti pana la usa scolii sa vedem la ce ora este afisat ca este deschiderea maine?' 'Aaaaa, ati mai fost si ieri.' 'Da, siii?' 'Pai v-am retinut ca ati lasat poarta deschisa' 'N-am lasat-o decat pana am urcat treptele cu caruciorul (intrarea e in panta, of course); doamna cu care eram s-a intors si a inchis-o' 'Nu pot sa va las' 'Cand am fost nu se afisase nimic, doar mi-a zis cineva, vreau sa verific la ce ora este deschiderea, va rog' ....
.......'La nove....nove......la nove e deschiderea' 'Poftim? nu mai stiti romaneste? (ma infurii) da` dumneavoastra stiti ca este interzisa starea de ebrietate cand sunteti de paza?' - Caragiale imi da un ghiont sa ma-mpiedic, nu alta: 'da` de unde stiti ca sunt in stare de ebrietate?' 'Ei na......din experienta' (raspunsul meu pare sa-l fi descumpanit si repeta intrebator: din experienta?) 'Exact' ............il vedem plecand spre ghereta si speram ca vine cu cheia, sa verificam ora. Vine cu un inel de chei, alege una, o baga in yala portii, o freaca acolo de vreo 3 ori, o ridica in fata ochilor si mormaie: 'nu merge, nu pot sa va dau drumul' - si zambeste idiot, culmea, respectandu-si, probabil, ordinele de a nu da drumul nimanui sa intre in curtea scolii. Curte pazita de un paznic beat muci. Vive la Roumanie cu noi in ea !

joi, 11 septembrie 2008

Am revenit

N-am fost in vacanta.nu. am fost la concert la Iron Maiden. Si Bruce a avut toate inaltele la el. Si io am avut urechile larg deschise. Si mi-a cauzat. Si-am mai stat si-n fata langa boxe, sa nu-mi scape ceva. Si dupa concert am locuit vreo saptamana -doua langa cascada. Si am mancat zece zile perfuzii. Si pastile. Si mi-a fost frica de m-am kkt pe mine c-o sa crap, c-o sa-nnebunesc, ca or sa aiba copii mei o mama turbata, daca-or s-o mai aiba. Nu glumesc, a fost oribil. Mi-a fost FRICA. Frica aia care-ti ingheata creierul. Si io tin mult la creierul meu, asa neganditor cum e el. Si-atunci am luat sufletul si l-am folosit pe el. Ruginise putin conexiunea cu Doamne-Doamne (de nefolosinta, nu de alta) dar....a functionat, caci m-am rugat cum nu m-am rugat demult, sau poate niciodata, cu gandul la fetele mele, si s-au rugat si altii pentru mine si le sunt recunoscatoare mai mult decat pot s-o arat, si-am continuat sa mananc pastile .....si asa m-am mutat de langa cascada. Acum locuiesc mai departe, mai in luminis, mai canta greierii da` mult mai incet, ingnorabil, de altfel, ceea ce e bine, fata de acum o luna cand nu credeam sa mai ajung vreodata la vreun concert, nu credeam sa mai ajung vreodata undeva, de fapt, acum...pe 21 ma duc la Cohen, o sa ma vedeti pe gazon, io o sa fiu aia cu dopuri portocalii de urechi :). Toate astea astea poarta numele de Tinnitus, sau pe romaneste tiuit in urechi, da nu de orice fel, ci permanent, mereu, always, forever, sau cine stie? Oricum, ceva suficient sa te-nnebuneasca .... asta pana te-obisnuiesti...