Cea mai tare faza de anu` asta, so far...

Pe scurt, hai c-am vazut-o si p-asta !
Eram la geam, imi beam cafeaua, episodul de pranz, o tigarica, soacra-mea in bucatarie, vineri (ieri, deja), ziua de gatit in familie (hai, nu radeti de mine, please !).
Ma uit pe geam, jos, ce-mi vad ochii? Un neica nimeni dintr-aia de cauta-n gunoaie (si-i zic asa pentru ce va sa urmeze, nu ca dispretuiesc aceasta categorie, sunt muuulti amarati care nu merita categorisirea), unu` nu asa amarat, totusi, pen-ca avea si bicla, se dadea la unul din tomberoanele noastre (ala mai frumosu` - iesplic imediat), il vrajise deja, ce mai, il si legase cu o ...ce Dumnezeu era aia, un fular, o carpa, nu stiu ce de bicla si dadea sa o ia din loc. Pe deasupra, era si cam pilit, da` cu tupeu nenea, cat cuprinde.
Desi, va spun sincer, cu greu ma abtineam sa nu izbucnesc in ras, timp de 3-4 minute am sustinut urmatoarea conversatie:
- ce faci dom`le cu tomberonu?
- ahmmmmhmhjmmmm
- dom`le, lasa tomberonu acolo !
- ma duc....hmhjhjh ....la ala mare......mhgjfgjh..las .....
- lasa tomberonu`, n-auzi? pleaca si lasa-l!
- las bicicleta....hgkjhgf ...la ala mare...gfjhd..pana acolo...
- dom`le, hai pa, lasa tomberonu` ...........

si tot asa, cum v-am zis, 3-4 minute, timp in care ala incepuse sa dezlege tomberonu` de bicicleta si sa-l impinga la loc, dar fara pic de convingere ca n-ar avea dreptate; tomberonul ravnit era ala frumosu` dintre cele doua de la scara noastra, unu` negru cu capac galben pe care scria cool, pre limba lor: primaria orasului Dublin :)))). Nu ma intrebati cum s-a pripasit la noi exemplarul, probabil s-a-nfratit Bucurestiul cu Dublinul si-au facut schimb: ei ne-au dat tomberoane, noi le-am dat....batai de cap, probabil.
Hai c-am deviat. Individu, ziceam, reuseste intr-un final sa dezlege carpa si porneste greoi tinand bicla de ghidon in dreapta lui, nu inainte de o ultima incercare de a ma convinge pe mine, de la geamu` meu, sa-l las (si pe el o tura) cu tomberonu` !!!! :)) Ziua-n amiaza mare !

In tot acest timp soacra-mea a crezut ca vorbesc la telefon !

Extrem de tare, dom`le !

Unii isi merita soarta

Asa ma gandeam io azi, uitandu-ma de la geamul bucatariei la unu` din aia de cauta-n tomberoane. Sa nu ma credeti o inima de piatra, nici dispretuitoare fata de necazurile altora, dar ce-am vazut mi-a pus capac. Individul, asa cam intre 45-55 (daca nu cumva scormonitu` prin gunoaie l-o fi imbatranit cu 10 ani) da de un sac de plastic pus strategic de cineva (nu de mine, io le dau directionate, uite tocmai de-aia!) nu in tomberon ci sus pe chestia aia zidita care trebuia sa-l adaposteasca de fapt pe tomberon.
Il vad pe `mnealui (nu rau imbracat de altfel, ca am vazut si altii vai mama lor) ca ia sacu` sa se uite in el, si unde sa-l puna? fix pe tomberonu` fara capac, fix in gunoi adica! Probabil stiti (daca nu, va zic io) ca e o practica sa pui, daca ai ceva care mai poate fi folosit cumva, alaturi, nu in mizerie; deci saculetul respectiv continea asa ceva. Ei bine, rupe sacul si vad de sus ce era in el: haine, dom`le ! vreo 10-12 obiecte, diverse chestii (nu se vedea asa bine, scuze :)) ), posibil de copii mai mari (ca avem pe scara), posibil curate, la cat de frumos erau impaturite, vreo doua pelerine de ploaie chiar, in fine le ia, le imprastie, culmea - le impatureste la loc, le baga IN gunoi si inchide capacul tomberonului peste ele !!! Abia m-am abtinut sa nu-i strig de la geam, ca tzatza Mitza!
Normal, nu? Gandirea romanului al dreaq ! Daca IO n-am nevoie de astea, de ce le-ar lua ALTU`? Ha? si p-orma ce, tre` sa fie curate? ce, nu poa` sa si le ia ca mine din gunoi?

Hai sictir ca meriti !