Ce as putea sa spun despre ea?

Ca a fost prietena mea, stiti voi, genul ala de prietene cu care esti, te bucuri ca te vezi, dar nu te-nghesuie sunatul prea des, sau vorbesti dar nu te confesezi neaparat. Mai degraba o amica foarte buna. Dar pastrez amintiri cu ea, cu prietenia sau amicitia ei. Stiu ca nu s-ar fi suparat ca am zis asa, de fapt, nu stiam una despre cealalta prea multe lucruri.
Franturi de viata...a venit la nunta mea, tarziu in noapte, intr-o rochie albastru-inchis cu un medalion mare albastru la gat, am facut poze, am ras..... a lucrat o vreme la firma care construia Hiltonu` in Bucuresti, cam pe-atunci am cunoscut-o, sa fi fost `94? o apreciam enorm pentru cele cate? 5-6 limbi straine stiute ... avea doua doctorate tocite si meritate, nu luate pe bani .... in alta perioada lucra la firma unui prieten de-al ei (Doamne, avea prieteni peste tot, pe tot globul!) si avea sediul intr-un apartament din piata Unirii, unde si locuia, acolo am vizitat-o odata ca sa imprumut niste bani de la ea, eu eram mai mereu nechibzuita iar ea avea mereu bani ..... intr-un an m-am apucat de limba ceha, a fost super entuziasmata de chestia asta asa ca am devenit colege, timp de un an, la Centrul Ceh ....avea un motan maaare, pufos si alb pe care-l striga 'Pisoa' sau 'Chisoa' :) ..... a stat cativa ani in Istanbul, a lucrat acolo, ne-a invitat de nu stiu cate ori s-o vizitam, n-am reusit s-o facem ....s-a plimbat prin toata lumea, dar cu treaba, a lucrat pentru o organizatie care se ocupa de managementul dezastrelor, sau cam asa ceva, tinea cursuri de profil in China, Thailanda, mai stiu eu pe unde.... mi-a scris odata ce fericita a fost ca a facut scuba-diving, s-a dat cu parapanta, s-a apucat de cursuri de dans, a jucat intr-o piesa de teatru ...nu, nu era nimeni in viata ei, de fapt, erau destui, dar ori n-au reusit ei, ori nu i-a lasat ea sa se apropie, nu stiu, s-a luptat singura.....era din Braila, mama mereu spunea ca e o vorba: 'toate brailencele-s frumoase', cu ea avea dreptate sigur.... mai aflam uneori, rar, cam la doi-trei ani odata, ca iar a fost in spital, a avut o criza, dar s-a rezolvat - din pacate fiecare din episoadele astea a sapat in ea....a mers mai departe, iar Istanbul, iar Thailanda, iar diving...obisnuia sa-mi spuna ca nu vede de ce sa-si ia permis de conducere, isi ia apartament in centru unde e tot ce are nevoie, si daca merge undeva ia taxiul....ma intreba mereu ce face fata mea, iar in ultimul an, sigur, fetele, bine ziceam, sanatoase, voinice, tu cum te simti? mai bine? nu era mai bine deloc, intamplarile din ultimii doi ani au cam destabilizat-o, a facut o criza tocmai pe aeroportul Otopeni inainte de un zbor spre Istanbul si dupa aceea n-au lasat-o sa plece pe motiv ca e beata !?! (crizele astea o lasau cu simptome similare starii respective), au mai tinut-o o ora si au lasat-o cu o cursa urmatoare !?! ... inca nu s-a incheiat procesul prin care a incercat sa-si recastige demnitatea, fie ea si de handicapat, dar om cu drepturi .... era un amestec ciudat de lucruri pretioase, culori, creier doxat, poante, neastampar ... a trebuit sa plece la Braila inapoi, deja avea nevoie de ingrijire permanenta, banii se duceau pe medicamente, nu mai mergea chiria in buricul capitalei, era inutila de fapt, a plecat s-o ingrijeasca mama ei ... de atunci am vorbit doar la telefon, cand si cand, in ultimul an mai des, ne suna mereu, pe mine, prietena mea si inca vreo 2-3 prietene vechi de-ale ei, era unica modalitate de comunicare....m-a rugat sa-i trimit ultimul Harry Potter aparut, da` sa fie neaparat editia in engleza, era mult mai savuroasa decat traducerea, zicea .... ii placea la nebunie Pamuk....ne-am intalnit odata 4 fete cu ocazia uneia din rarele veniri ale ei in tara si-am mers la Cafeneaua Actorilor .... obisnuiam s-o incurajez, in ultima perioada, pomenindu-i de Hawking, 'daca el poate, poti si tu', asta cred ca a fost chinul cel mai mare, sa ai mintea perfecta si sprintara prinsa in capcana unui trup care nu te mai asculta....nu stiu ce mancare ii placea, nu stiu ce culori prefera, cred ca albastrul.... am vorbit la telefon acum doua saptamani, eram in parc cu fetele, era o zi frumoasa cu mult soare, venea parca un pic de primavara, a facut niste glume legate de situatia de la Brasov, i-am raspuns, da, a devenit mai periculos decat in capitala, hehe, intelegeam foaaarte greu ce spunea, vorbea greu, dar tot a glumit, i-am spus sa aiba grija de ea (de parc-ar fi putut) ... .......................

Maine, 17 martie, la 12.30, e inmormantarea.

Dumnezeu sa te odihneasca-n pace, Alina !