Azi: unul din ei ! Sau mai bine zis una. Care m-a facut sa deschid calculatorul de dimineata si sa scriu ca sa nu uit minunatele imbecilitati pe care le debita la stirile de la 8.00.
Pai cica australienii, prin biroul de turism al judetului Queensland angajeaza om la insula. La insula Hamilton de la bariera. Marea Bariera de Corali, of course. Si cica omu` o sa aiba cel mai great job and so (acu`, uitati-va si voi pe site ca e fromos si relaxant). Si deosebit de important pentru pachetul de informatii cu care telespectatorul roman vrea sa plece de dimineata la serviciu, normal. Asa ca onor Antena 3 s-a gandit sa ne dea Live evenimentul alegerii din purcoiul de candidati pe ala mai competent sa curete piscina la spa pe Insula. Boon.
Apare imaginea unui sir de baieti echipati fiecare cu cate-un tricou cu The Best Job In The World, unul din ei deja la microfon zicand (ce prindeam si io cand tacea madama antenista) ce fericit e el ca a participat si e recunoscator (or something) si dupa vreun minut asa de vorbit se trezeste a noastra ca daaa, se pare ca chiar acesta e castigatorul jobului, vine o dama care-i inmaneaza tipului un foarte haios mini-costumd e scafandru zicandu-i ca jobul vine cu tot cu uniforma si asta o sa fie uniforma lui, hahaha, ce ma binedispun asa de dimineata, si PAC ! M-apuca nervii ! De ce, Doamne iarta-ma, ca ma simteam bine? Pai........
- ce zice australianul (de fapt londonezu`, inteleg) - (franturi, dar clare): well, mersi, bla-bla, prietena mea Rhianna pe care n-am vazut-o de six weeks, bla-bla, si tot asa, ca s-a pornit marea traducatoare antenista
- ce zice a noastra ca bradu`: ''iata si o declaratie a castigatorului, se pare ca doamna de langa el (aia care-i adusese costumelu de scafandru !!?!) e o prietena veche, o cunoaste de 6 ani (!!!?!!*^&%&$%^&$%*&), bla-bla-bla si tot asa
Si ma mai intrebati de ce nu mai dau pe stiri.....
marți, 5 mai 2009
duminică, 3 mai 2009
Cadouri corporate - later edit
Vreti sa stiti care-i unul dintre cadourile pe care i le-am luat aleia mici la implinirea primului ei anisor (e pentru joi da` i l-am dat deja, ca nu mai aveam rabdare ;) )? Ei bine....ati ghicit !
Telefonul muzical ! :)))) (vezi poza mai jos, e acelasi, dar de asta m-am prins abia acasa :)) )
Telefonul muzical ! :)))) (vezi poza mai jos, e acelasi, dar de asta m-am prins abia acasa :)) )
luni, 20 aprilie 2009
Sarbatori fericite de Paste !
N-am mai scris de ceva vreme, stiu, dar trebuia sa va spun Sarbatori fericite de Paste, sa aveti sufletul plin de bucurie si lumina alaturi de cei dragi, si mie-mi doresc la fel, ca abia ce mi-am mai ''prins un ghiocel in buchetul vietii'' :)).
Ne revedem/recitim curand cu alte si alte intamplari din tara tuturor posibilitatilor (mai mult proaste decat bune, dar totusi ;) )
Hristos a inviat !
vineri, 20 martie 2009
Cea mai tare faza de anu` asta, so far...
Pe scurt, hai c-am vazut-o si p-asta !
Eram la geam, imi beam cafeaua, episodul de pranz, o tigarica, soacra-mea in bucatarie, vineri (ieri, deja), ziua de gatit in familie (hai, nu radeti de mine, please !).
Ma uit pe geam, jos, ce-mi vad ochii? Un neica nimeni dintr-aia de cauta-n gunoaie (si-i zic asa pentru ce va sa urmeze, nu ca dispretuiesc aceasta categorie, sunt muuulti amarati care nu merita categorisirea), unu` nu asa amarat, totusi, pen-ca avea si bicla, se dadea la unul din tomberoanele noastre (ala mai frumosu` - iesplic imediat), il vrajise deja, ce mai, il si legase cu o ...ce Dumnezeu era aia, un fular, o carpa, nu stiu ce de bicla si dadea sa o ia din loc. Pe deasupra, era si cam pilit, da` cu tupeu nenea, cat cuprinde.
Desi, va spun sincer, cu greu ma abtineam sa nu izbucnesc in ras, timp de 3-4 minute am sustinut urmatoarea conversatie:
- ce faci dom`le cu tomberonu?
- ahmmmmhmhjmmmm
- dom`le, lasa tomberonu acolo !
- ma duc....hmhjhjh ....la ala mare......mhgjfgjh..las .....
- lasa tomberonu`, n-auzi? pleaca si lasa-l!
- las bicicleta....hgkjhgf ...la ala mare...gfjhd..pana acolo...
- dom`le, hai pa, lasa tomberonu` ...........
si tot asa, cum v-am zis, 3-4 minute, timp in care ala incepuse sa dezlege tomberonu` de bicicleta si sa-l impinga la loc, dar fara pic de convingere ca n-ar avea dreptate; tomberonul ravnit era ala frumosu` dintre cele doua de la scara noastra, unu` negru cu capac galben pe care scria cool, pre limba lor: primaria orasului Dublin :)))). Nu ma intrebati cum s-a pripasit la noi exemplarul, probabil s-a-nfratit Bucurestiul cu Dublinul si-au facut schimb: ei ne-au dat tomberoane, noi le-am dat....batai de cap, probabil.
Hai c-am deviat. Individu, ziceam, reuseste intr-un final sa dezlege carpa si porneste greoi tinand bicla de ghidon in dreapta lui, nu inainte de o ultima incercare de a ma convinge pe mine, de la geamu` meu, sa-l las (si pe el o tura) cu tomberonu` !!!! :)) Ziua-n amiaza mare !
In tot acest timp soacra-mea a crezut ca vorbesc la telefon !
Extrem de tare, dom`le !
Eram la geam, imi beam cafeaua, episodul de pranz, o tigarica, soacra-mea in bucatarie, vineri (ieri, deja), ziua de gatit in familie (hai, nu radeti de mine, please !).
Ma uit pe geam, jos, ce-mi vad ochii? Un neica nimeni dintr-aia de cauta-n gunoaie (si-i zic asa pentru ce va sa urmeze, nu ca dispretuiesc aceasta categorie, sunt muuulti amarati care nu merita categorisirea), unu` nu asa amarat, totusi, pen-ca avea si bicla, se dadea la unul din tomberoanele noastre (ala mai frumosu` - iesplic imediat), il vrajise deja, ce mai, il si legase cu o ...ce Dumnezeu era aia, un fular, o carpa, nu stiu ce de bicla si dadea sa o ia din loc. Pe deasupra, era si cam pilit, da` cu tupeu nenea, cat cuprinde.
Desi, va spun sincer, cu greu ma abtineam sa nu izbucnesc in ras, timp de 3-4 minute am sustinut urmatoarea conversatie:
- ce faci dom`le cu tomberonu?
- ahmmmmhmhjmmmm
- dom`le, lasa tomberonu acolo !
- ma duc....hmhjhjh ....la ala mare......mhgjfgjh..las .....
- lasa tomberonu`, n-auzi? pleaca si lasa-l!
- las bicicleta....hgkjhgf ...la ala mare...gfjhd..pana acolo...
- dom`le, hai pa, lasa tomberonu` ...........
si tot asa, cum v-am zis, 3-4 minute, timp in care ala incepuse sa dezlege tomberonu` de bicicleta si sa-l impinga la loc, dar fara pic de convingere ca n-ar avea dreptate; tomberonul ravnit era ala frumosu` dintre cele doua de la scara noastra, unu` negru cu capac galben pe care scria cool, pre limba lor: primaria orasului Dublin :)))). Nu ma intrebati cum s-a pripasit la noi exemplarul, probabil s-a-nfratit Bucurestiul cu Dublinul si-au facut schimb: ei ne-au dat tomberoane, noi le-am dat....batai de cap, probabil.
Hai c-am deviat. Individu, ziceam, reuseste intr-un final sa dezlege carpa si porneste greoi tinand bicla de ghidon in dreapta lui, nu inainte de o ultima incercare de a ma convinge pe mine, de la geamu` meu, sa-l las (si pe el o tura) cu tomberonu` !!!! :)) Ziua-n amiaza mare !
In tot acest timp soacra-mea a crezut ca vorbesc la telefon !
Extrem de tare, dom`le !
marți, 17 martie 2009
Loveste-ma cu-n cadou. Da` sa fie corporate, daa?
Hit me ! hit me ! hit me, hit me, hit me !
Daaaaa, m-am gandit sa ma fac corporata, sa primesc super-oferta de cadouri corporate. Doar ma stiti, kitsch-ul e viata mea. Nimic nu mi-ar face ziua mai implinita decat un 'glob pamantesc fixat intre doua carti de decor, se invarte pe axul lui si mai mult de atat se poate si personaliza cu ce doriti ' .
Sau.... nu sunt asa hotarata, urmatorul ma tulbura rau, ie mielodia mia preferata :D. De fapt, nu songu` m-a atras, tre` sa va zic adevarul adevarat: descrierea m-a patruns pana la oase, nebanuind in veci ca ma aflu in fata unui cadou ''fin si rafinat'' ca acesta, ''caseta muzicala din coaja de ou" . Tre` sa va dau si descrierea, nu? ''Coaja de ou are un design deosebit: pe exterior este vopsita intr-un rosu carmin cu alb satinat si decorata cu multa maiestrie cu perlute fine, margelute si cristale. La interior este captusita cu un satin alb. Asezata pe o cutiuta muzicala, caseta ou este un cadou fin si rafinat. Melodie Fur Elise.'' Ai mah !
Am ajuns intamplator pe un site care avea, printre altele, si acest nou gen de cadouri, de-alea de si le dau jmecherii de prin firme intre ei, impreuna cu un pix si-un suport de post-it-uri, daca nu e sezonu` de iarna sa bage si calendar si agenda. Tu poti sa te-ntrebi infrigurat daca-ti dau prima promisa daca-ti faci planu` sau sa te rogi in gand sa se mai gandeasca sefu` referitor la solicitarea ta de marire de salariu, nu mult, dar justificat. Da, n-ai decat sa fii plin de emotii, oricum raspunsul va fi mereu: ''noi te apreciem a lot, dar stii ca nu sunt bani, mai vedem mai inoclo'' - orizontu` lui incolo intinzandu-se miraculos pana la Sfantu-Asteapta sau mai repede, pana-ti dai tu seama si demisia totodata. Ei vor avea mereu de cheltuit niste banuti pentru imaginea firmei, a lor personala sau a izmenelor lor in patu` clientului, n-ai tu treaba. Si ce ilustreaza mai just nivelul lor de gandire decat aceasta zisa mai sus categorie, multikitschoasa de-a dreptul, cadourile corporate.
O simpla cautare pe net ne vara intr-o lume stil ''sosete-n pantofi'' sau ''am un cui, cui sa-l fac cadou'', un amalgam de chestii urate, sclipitoare pana la vomitat, inutile pana si in a capta atentia cuiva, in afara snobilimii neganditoare de fel, pentru care replica ''luati aceasta colectie de CD-uri, da bine in biblioteca'' (replica reala, cu martori) e cert o recomandare spre obtinerea aprecierii publice.
In urma primelor doua obiecte de mai sus vine tare insasi prezentarea lor pe un alt site: Cadouri corporate gifts (pentru partenerii de afaceri) Adicatelea, `ntelegi? nu-s de oricare cadouri, ci de-alea gifts, si nici gifts obisnuite, ci corporate gifts (adicatelea din nou, pentru partenerii tai de afaceri, mai boule, sa nu-i dai sticla de vin de 30 de ani si gravura lu` mamaia, ca te fugareste).
Intrand in amanunte pe un alt site, la rubrica de corporate gifts suntem (nu suntem) surprinsi sa aflam cadouri gen (citez):
telefon muzical (9m+) (sefu cel mare, cu butoane cu melodii personalizate pentru fiecare pupincurist in parte - grabiti-va, are doar 9 melodii!)
cilindrul puf (ca sa fie moale si placut la lins curul sefului, si nu carecumva sa fie nevoit, din cauza unei intepeneli de cur, aidoma angajatilor aia de nu se ridica de la birou ziua intreaga, sa aiba o zi proasta si sa va dea de lucru peste programul normal de 10 ore)
pleiada de cadouri denumite original Orange Gift, Green Gift, White Gift, White And Green Gift siiii.... luati loc sa nu cadeti de ras, Maroon Gift !!! Eeiii, nu e chiar Cadoul Maro pe care l-ati vedea pe biroul sefului vostru, e doar asta din poza :))
Ca o acolada de final la tot ce-am bestelit pe-aici, uite si-un pachetel oferta speciala de Paste: Donna Karen in sus, Donna Karen in jos, in toata prezentarea numai Donna Karen!!! Fratilor, pa femeie o cheama in toate tarile Donna KarAn, aia cu DKNY, o stie pana si bangladeshu de face fake-uri dupa produsele ei....hopa, sau le dati la stabi Adibas? Ha?
Hai ca va las sa mai descoperiti si singuri ce i s-ar potrivi mai bine sefei sau lu` CEO (repet, nu alegeti Cadoul Maro :)) )!
Daaaaa, m-am gandit sa ma fac corporata, sa primesc super-oferta de cadouri corporate. Doar ma stiti, kitsch-ul e viata mea. Nimic nu mi-ar face ziua mai implinita decat un 'glob pamantesc fixat intre doua carti de decor, se invarte pe axul lui si mai mult de atat se poate si personaliza cu ce doriti ' .
Sau.... nu sunt asa hotarata, urmatorul ma tulbura rau, ie mielodia mia preferata :D. De fapt, nu songu` m-a atras, tre` sa va zic adevarul adevarat: descrierea m-a patruns pana la oase, nebanuind in veci ca ma aflu in fata unui cadou ''fin si rafinat'' ca acesta, ''caseta muzicala din coaja de ou" . Tre` sa va dau si descrierea, nu? ''Coaja de ou are un design deosebit: pe exterior este vopsita intr-un rosu carmin cu alb satinat si decorata cu multa maiestrie cu perlute fine, margelute si cristale. La interior este captusita cu un satin alb. Asezata pe o cutiuta muzicala, caseta ou este un cadou fin si rafinat. Melodie Fur Elise.'' Ai mah !
Am ajuns intamplator pe un site care avea, printre altele, si acest nou gen de cadouri, de-alea de si le dau jmecherii de prin firme intre ei, impreuna cu un pix si-un suport de post-it-uri, daca nu e sezonu` de iarna sa bage si calendar si agenda. Tu poti sa te-ntrebi infrigurat daca-ti dau prima promisa daca-ti faci planu` sau sa te rogi in gand sa se mai gandeasca sefu` referitor la solicitarea ta de marire de salariu, nu mult, dar justificat. Da, n-ai decat sa fii plin de emotii, oricum raspunsul va fi mereu: ''noi te apreciem a lot, dar stii ca nu sunt bani, mai vedem mai inoclo'' - orizontu` lui incolo intinzandu-se miraculos pana la Sfantu-Asteapta sau mai repede, pana-ti dai tu seama si demisia totodata. Ei vor avea mereu de cheltuit niste banuti pentru imaginea firmei, a lor personala sau a izmenelor lor in patu` clientului, n-ai tu treaba. Si ce ilustreaza mai just nivelul lor de gandire decat aceasta zisa mai sus categorie, multikitschoasa de-a dreptul, cadourile corporate.
O simpla cautare pe net ne vara intr-o lume stil ''sosete-n pantofi'' sau ''am un cui, cui sa-l fac cadou'', un amalgam de chestii urate, sclipitoare pana la vomitat, inutile pana si in a capta atentia cuiva, in afara snobilimii neganditoare de fel, pentru care replica ''luati aceasta colectie de CD-uri, da bine in biblioteca'' (replica reala, cu martori) e cert o recomandare spre obtinerea aprecierii publice.
In urma primelor doua obiecte de mai sus vine tare insasi prezentarea lor pe un alt site: Cadouri corporate gifts (pentru partenerii de afaceri) Adicatelea, `ntelegi? nu-s de oricare cadouri, ci de-alea gifts, si nici gifts obisnuite, ci corporate gifts (adicatelea din nou, pentru partenerii tai de afaceri, mai boule, sa nu-i dai sticla de vin de 30 de ani si gravura lu` mamaia, ca te fugareste).
Intrand in amanunte pe un alt site, la rubrica de corporate gifts suntem (nu suntem) surprinsi sa aflam cadouri gen (citez):
telefon muzical (9m+) (sefu cel mare, cu butoane cu melodii personalizate pentru fiecare pupincurist in parte - grabiti-va, are doar 9 melodii!)
cilindrul puf (ca sa fie moale si placut la lins curul sefului, si nu carecumva sa fie nevoit, din cauza unei intepeneli de cur, aidoma angajatilor aia de nu se ridica de la birou ziua intreaga, sa aiba o zi proasta si sa va dea de lucru peste programul normal de 10 ore)
pleiada de cadouri denumite original Orange Gift, Green Gift, White Gift, White And Green Gift siiii.... luati loc sa nu cadeti de ras, Maroon Gift !!! Eeiii, nu e chiar Cadoul Maro pe care l-ati vedea pe biroul sefului vostru, e doar asta din poza :))
Ca o acolada de final la tot ce-am bestelit pe-aici, uite si-un pachetel oferta speciala de Paste: Donna Karen in sus, Donna Karen in jos, in toata prezentarea numai Donna Karen!!! Fratilor, pa femeie o cheama in toate tarile Donna KarAn, aia cu DKNY, o stie pana si bangladeshu de face fake-uri dupa produsele ei....hopa, sau le dati la stabi Adibas? Ha?
Hai ca va las sa mai descoperiti si singuri ce i s-ar potrivi mai bine sefei sau lu` CEO (repet, nu alegeti Cadoul Maro :)) )!
luni, 16 martie 2009
Ce as putea sa spun despre ea?
Ca a fost prietena mea, stiti voi, genul ala de prietene cu care esti, te bucuri ca te vezi, dar nu te-nghesuie sunatul prea des, sau vorbesti dar nu te confesezi neaparat. Mai degraba o amica foarte buna. Dar pastrez amintiri cu ea, cu prietenia sau amicitia ei. Stiu ca nu s-ar fi suparat ca am zis asa, de fapt, nu stiam una despre cealalta prea multe lucruri.
Franturi de viata...a venit la nunta mea, tarziu in noapte, intr-o rochie albastru-inchis cu un medalion mare albastru la gat, am facut poze, am ras..... a lucrat o vreme la firma care construia Hiltonu` in Bucuresti, cam pe-atunci am cunoscut-o, sa fi fost `94? o apreciam enorm pentru cele cate? 5-6 limbi straine stiute ... avea doua doctorate tocite si meritate, nu luate pe bani .... in alta perioada lucra la firma unui prieten de-al ei (Doamne, avea prieteni peste tot, pe tot globul!) si avea sediul intr-un apartament din piata Unirii, unde si locuia, acolo am vizitat-o odata ca sa imprumut niste bani de la ea, eu eram mai mereu nechibzuita iar ea avea mereu bani ..... intr-un an m-am apucat de limba ceha, a fost super entuziasmata de chestia asta asa ca am devenit colege, timp de un an, la Centrul Ceh ....avea un motan maaare, pufos si alb pe care-l striga 'Pisoa' sau 'Chisoa' :) ..... a stat cativa ani in Istanbul, a lucrat acolo, ne-a invitat de nu stiu cate ori s-o vizitam, n-am reusit s-o facem ....s-a plimbat prin toata lumea, dar cu treaba, a lucrat pentru o organizatie care se ocupa de managementul dezastrelor, sau cam asa ceva, tinea cursuri de profil in China, Thailanda, mai stiu eu pe unde.... mi-a scris odata ce fericita a fost ca a facut scuba-diving, s-a dat cu parapanta, s-a apucat de cursuri de dans, a jucat intr-o piesa de teatru ...nu, nu era nimeni in viata ei, de fapt, erau destui, dar ori n-au reusit ei, ori nu i-a lasat ea sa se apropie, nu stiu, s-a luptat singura.....era din Braila, mama mereu spunea ca e o vorba: 'toate brailencele-s frumoase', cu ea avea dreptate sigur.... mai aflam uneori, rar, cam la doi-trei ani odata, ca iar a fost in spital, a avut o criza, dar s-a rezolvat - din pacate fiecare din episoadele astea a sapat in ea....a mers mai departe, iar Istanbul, iar Thailanda, iar diving...obisnuia sa-mi spuna ca nu vede de ce sa-si ia permis de conducere, isi ia apartament in centru unde e tot ce are nevoie, si daca merge undeva ia taxiul....ma intreba mereu ce face fata mea, iar in ultimul an, sigur, fetele, bine ziceam, sanatoase, voinice, tu cum te simti? mai bine? nu era mai bine deloc, intamplarile din ultimii doi ani au cam destabilizat-o, a facut o criza tocmai pe aeroportul Otopeni inainte de un zbor spre Istanbul si dupa aceea n-au lasat-o sa plece pe motiv ca e beata !?! (crizele astea o lasau cu simptome similare starii respective), au mai tinut-o o ora si au lasat-o cu o cursa urmatoare !?! ... inca nu s-a incheiat procesul prin care a incercat sa-si recastige demnitatea, fie ea si de handicapat, dar om cu drepturi .... era un amestec ciudat de lucruri pretioase, culori, creier doxat, poante, neastampar ... a trebuit sa plece la Braila inapoi, deja avea nevoie de ingrijire permanenta, banii se duceau pe medicamente, nu mai mergea chiria in buricul capitalei, era inutila de fapt, a plecat s-o ingrijeasca mama ei ... de atunci am vorbit doar la telefon, cand si cand, in ultimul an mai des, ne suna mereu, pe mine, prietena mea si inca vreo 2-3 prietene vechi de-ale ei, era unica modalitate de comunicare....m-a rugat sa-i trimit ultimul Harry Potter aparut, da` sa fie neaparat editia in engleza, era mult mai savuroasa decat traducerea, zicea .... ii placea la nebunie Pamuk....ne-am intalnit odata 4 fete cu ocazia uneia din rarele veniri ale ei in tara si-am mers la Cafeneaua Actorilor .... obisnuiam s-o incurajez, in ultima perioada, pomenindu-i de Hawking, 'daca el poate, poti si tu', asta cred ca a fost chinul cel mai mare, sa ai mintea perfecta si sprintara prinsa in capcana unui trup care nu te mai asculta....nu stiu ce mancare ii placea, nu stiu ce culori prefera, cred ca albastrul.... am vorbit la telefon acum doua saptamani, eram in parc cu fetele, era o zi frumoasa cu mult soare, venea parca un pic de primavara, a facut niste glume legate de situatia de la Brasov, i-am raspuns, da, a devenit mai periculos decat in capitala, hehe, intelegeam foaaarte greu ce spunea, vorbea greu, dar tot a glumit, i-am spus sa aiba grija de ea (de parc-ar fi putut) ... .......................
Maine, 17 martie, la 12.30, e inmormantarea.
Dumnezeu sa te odihneasca-n pace, Alina !
sâmbătă, 7 martie 2009
Asta e pentru tine, Sorin..............................
a trecut un an plus cateva zile..........la tine ma gandesc cand aud piesa asta........si nu stiu unde esti mai mult, in mare, in ploaie sau in lacrimile ei....
Taxi - Ploaie pe mare
Asculta mai multe audio Muzica »
Taxi - Ploaie pe mare
Asculta mai multe audio Muzica »
luni, 2 martie 2009
Fugiti de BeReDeu !
N-as vrea sa-mi ies din mana si din nervi si sa ratez povestea mea de dragoste si ura, de fapt ura si nici un pic de dragoste, cu BRD-ul.
Cele mai recente scene le-am avut saptamana trecuta cand asteptam sa-mi intre averea de la Directia de protectie sociala si bla-bla-bla pen` ca stau cu copilu mic acasa. Va anunt ca posed BRD-net (e internet bankingu lor) si deci am tot intrat sa vad minunea. Asta o fo prima chestie care m-a umplut de spume: cica e internet banking, da` nu prea e on-line :)) adicatelea tie-ti intra bani da-i vezi ashea, cam peste o zi-doua in sold. Sau ii cheltui si la fel, nu poti sa vezi seara acasa cu cat ai mai ramas, ca deh....operatiunile alea le transcrie cineva de mana de pe maculator pe curat (prima sarma-n nas. adica baga-le-as sarma-n nas. civilizat. Doamne, cine ma mai citeste o sa ma creada o porcaita si jumatate. Honestly, I`m not. Well, maybe just a half.)
Deci. Vad banii, imi suna-n cap tasku sa fac un transfer catre cineva care avea nevoie, intru pe net, hopa (precizez ca nu m-am bagat la de-astea pana acum ca-i papam - pe bani - mai mult la piata unde nu si-a bagat Maricica POS cu card la dovlecei), hopa zic, nu pot baga beneficiarul. De ce?? Contactati banca, zice (sau mai degraba zace scris). Hopa, zic, n-oi fi luat a mai buna varianta de BRD-net si nu ma lasa. Sun la banca. Banca e acasa si raspunde. Dupa, evident, vreo cateva minute in care tre` sa apesi 1, 3, 2, 1, 1, pe ma-sa si pe tat-so.
Raspunde banca. Alo, vreau sa fac un transfer si nu pot baga datele. Ce fac? Paaaaaiiiiii, zice banca proaspat vopsita blond (desi gandirea pare chiar natur) nici nu puteti? De ce, mai tre sa platesc ceva, pentru vreo optiune, ceva? Nooooo, daca vreti un transfer dictati-mi mie beneficiarul cu toate datele sau mergeti pana la agentie.
WHAT?????!!!???? adica, WTF??????? De ce Doamne iarta-ma as face chestia asta?? De-aia mi-am luat internet banking? sa ma plimb pana la banca sau sa ordon transferuri prin telefon? Shit !
Booon. Refuz oferta generoasa de a sta la taclale la telefon. Inchid. Ies la plimbare. In plimbarea mea prin cartier ma opresc, totusi, la un BeReDeu sa fac, totusi, acel transfer. Intru. Dau buna ziua si cer sa transfer 100 de lei din contu` meu in alt cont al cuiva, culmea, deschis tot la BeReDeu tot la o sucursala din Bucuresti. Pasarica de la ghiseu imi ciripeste sa stau un pic si ''mai cheama sh-un cane'', ajutor de nadejde, sa facem cu totii impreuna un transfer. Hopaaaaaa! mi se adreseaza ''ajutorul'', nu se poate! Ba pardon! De ce ma rog?
Atentie !!!!!! Tobele......vrrrruuuummmmmmmm ! Raspunsul ma lasa siderata asa cam pentru un minut:
- nu se poate pentru ca aveti contul deschis la alta sucursala de-a noastra, nu la asta de aici, si e alta gestiune contabila; ca sa puteti face transferul trebuie sa mergeti acolo unde v-ati deschis contul !!!????!!!????!!!???!!! ....Sau la telefon (yeah, right)
Dupa ce trag vreo doo duzini de guri de aer in piept ca sa nu urlu la aia si sa-i dau urechile pe spate, ma indrept de shale si zic: Serios? si daca era deschis in alt oras ce faceam, eram in Gara acuma? Aberantilor ! Si ca sa-mi inchid contul ce tre` sa fac? paaaiiii, tot la sucursala unde l-ati deschis tre` sa mergeti. Ei bine, pentru asta am sa ma deplasez ! Nah !
Huoooooooooooooo ! si-am intrat la ING sa-mi deschid cont.
Cele mai recente scene le-am avut saptamana trecuta cand asteptam sa-mi intre averea de la Directia de protectie sociala si bla-bla-bla pen` ca stau cu copilu mic acasa. Va anunt ca posed BRD-net (e internet bankingu lor) si deci am tot intrat sa vad minunea. Asta o fo prima chestie care m-a umplut de spume: cica e internet banking, da` nu prea e on-line :)) adicatelea tie-ti intra bani da-i vezi ashea, cam peste o zi-doua in sold. Sau ii cheltui si la fel, nu poti sa vezi seara acasa cu cat ai mai ramas, ca deh....operatiunile alea le transcrie cineva de mana de pe maculator pe curat (prima sarma-n nas. adica baga-le-as sarma-n nas. civilizat. Doamne, cine ma mai citeste o sa ma creada o porcaita si jumatate. Honestly, I`m not. Well, maybe just a half.)
Deci. Vad banii, imi suna-n cap tasku sa fac un transfer catre cineva care avea nevoie, intru pe net, hopa (precizez ca nu m-am bagat la de-astea pana acum ca-i papam - pe bani - mai mult la piata unde nu si-a bagat Maricica POS cu card la dovlecei), hopa zic, nu pot baga beneficiarul. De ce?? Contactati banca, zice (sau mai degraba zace scris). Hopa, zic, n-oi fi luat a mai buna varianta de BRD-net si nu ma lasa. Sun la banca. Banca e acasa si raspunde. Dupa, evident, vreo cateva minute in care tre` sa apesi 1, 3, 2, 1, 1, pe ma-sa si pe tat-so.
Raspunde banca. Alo, vreau sa fac un transfer si nu pot baga datele. Ce fac? Paaaaaiiiiii, zice banca proaspat vopsita blond (desi gandirea pare chiar natur) nici nu puteti? De ce, mai tre sa platesc ceva, pentru vreo optiune, ceva? Nooooo, daca vreti un transfer dictati-mi mie beneficiarul cu toate datele sau mergeti pana la agentie.
WHAT?????!!!???? adica, WTF??????? De ce Doamne iarta-ma as face chestia asta?? De-aia mi-am luat internet banking? sa ma plimb pana la banca sau sa ordon transferuri prin telefon? Shit !
Booon. Refuz oferta generoasa de a sta la taclale la telefon. Inchid. Ies la plimbare. In plimbarea mea prin cartier ma opresc, totusi, la un BeReDeu sa fac, totusi, acel transfer. Intru. Dau buna ziua si cer sa transfer 100 de lei din contu` meu in alt cont al cuiva, culmea, deschis tot la BeReDeu tot la o sucursala din Bucuresti. Pasarica de la ghiseu imi ciripeste sa stau un pic si ''mai cheama sh-un cane'', ajutor de nadejde, sa facem cu totii impreuna un transfer. Hopaaaaaa! mi se adreseaza ''ajutorul'', nu se poate! Ba pardon! De ce ma rog?
Atentie !!!!!! Tobele......vrrrruuuummmmmmmm ! Raspunsul ma lasa siderata asa cam pentru un minut:
- nu se poate pentru ca aveti contul deschis la alta sucursala de-a noastra, nu la asta de aici, si e alta gestiune contabila; ca sa puteti face transferul trebuie sa mergeti acolo unde v-ati deschis contul !!!????!!!????!!!???!!! ....Sau la telefon (yeah, right)
Dupa ce trag vreo doo duzini de guri de aer in piept ca sa nu urlu la aia si sa-i dau urechile pe spate, ma indrept de shale si zic: Serios? si daca era deschis in alt oras ce faceam, eram in Gara acuma? Aberantilor ! Si ca sa-mi inchid contul ce tre` sa fac? paaaiiii, tot la sucursala unde l-ati deschis tre` sa mergeti. Ei bine, pentru asta am sa ma deplasez ! Nah !
Huoooooooooooooo ! si-am intrat la ING sa-mi deschid cont.
A inceput postul. Cu un prost.
In post ar trebui ca, pe langa ce bagi in gura, sa fii mai cu grija si la ce-ti iese pe gura. Teoretic. pentru ca practic, viata de zi cu zi in Romania iti ofera nenumarate variante de a-ti lua gandul de la aceasta ultima grija. Cum ar fi cea de azi, cand aflandu-ma cu cei doi copchii, unul in (vestitul) carucior, altul de mana, pe trecerea de pietoni, la nici 2 metri de trotuar, sa ma trezesc in fata cu o namiloaie de masina de-aia de tot prost-gustul, 4x4 marca...habar n-am. Da` cand zic in fata, chiar in fata era, pe zebra, exact cand mai aveam putin si terminam de traversat.
Si iata-ma-s cu tot cu carucior si copii in mijlocul strazii, uitandu-ma la nesimtirea de individ si strigandu-i, enervata de-a dreptul (pen` ca n-aveam nici macar cum sa-l ocolesc, masina-n dreapta zebrei, masina-n stanga, dobitocul fix pe mijloc): pleaca de-aici ! Hahahaha ! Ce tare sunt, m-am gandit ca se sperie si fuge :))))) El, catre mine, coborand usor geamul, cat ar fi avut loc de-o flegma: Esti nebuna ! Esti dilie ! Io, nu ma las, ca n-aveam incotro: chem politia ! (iarasi, putem imagina un sanatos hahahaha, ca si cum politia s-ar sinchisi de-asa ceva) misca-te de pe trecerea de pietoni ! El: nebuno,...etc.
Si chiar daca, probabil avand un flash ca vin alte masini peste mine, semaforul clipind sa se faca rosu, a catadixit sa se mute intr-un final de pe trecere, n-am putut sa nu-i adresez din zbor un parintesc si amenintator ''o sa ti-o iei'' :)))). Si inutil, de altfel.
Nota: sotul meu a propus un batz de electrocutat la coaie (asa, mai pe romaneste); sau la nari, daca doar isi lasa geamul jos ;)
Offffff, lua-v-ar fiscu ` masina !
Si iata-ma-s cu tot cu carucior si copii in mijlocul strazii, uitandu-ma la nesimtirea de individ si strigandu-i, enervata de-a dreptul (pen` ca n-aveam nici macar cum sa-l ocolesc, masina-n dreapta zebrei, masina-n stanga, dobitocul fix pe mijloc): pleaca de-aici ! Hahahaha ! Ce tare sunt, m-am gandit ca se sperie si fuge :))))) El, catre mine, coborand usor geamul, cat ar fi avut loc de-o flegma: Esti nebuna ! Esti dilie ! Io, nu ma las, ca n-aveam incotro: chem politia ! (iarasi, putem imagina un sanatos hahahaha, ca si cum politia s-ar sinchisi de-asa ceva) misca-te de pe trecerea de pietoni ! El: nebuno,...etc.
Si chiar daca, probabil avand un flash ca vin alte masini peste mine, semaforul clipind sa se faca rosu, a catadixit sa se mute intr-un final de pe trecere, n-am putut sa nu-i adresez din zbor un parintesc si amenintator ''o sa ti-o iei'' :)))). Si inutil, de altfel.
Nota: sotul meu a propus un batz de electrocutat la coaie (asa, mai pe romaneste); sau la nari, daca doar isi lasa geamul jos ;)
Offffff, lua-v-ar fiscu ` masina !
duminică, 22 februarie 2009
Palitura de pedeapsa. Astazi: marjelii si deco (2)
Revenons a nous moutons. Am mai iscodit pe site-ul de care va vorbeam ieri (vezi mai jos :) ) si-am mai avut momente de neliniste. Cum ar fi acela in care, tot la capitolul rame, dar de oglinda, am dat de doo 'chestii' pozate cu tot cu oglinda aferenta in care hopa ! se zarea cevaaaaa. Acuma, domnilor, as putea sa organizez si un concurs cine stie castiga un cico, io in mod sigur nu, pentru ca nu ma prind neam ce-ar putea fi obiectu` ala atarnat pe peretele don`soarei, care s-a lasat prins de aparatul foto, si care seamana cu....hai c-am desfacut sticla (pai la pahar, ce credeati?) ! Voila de vezi !
acuma, poate dac-ar fi sters oglinda de praf poate aveam si noi un hint ;) ...mama-i dusa-n sat cu doru`, azi e singur puisoru` si-am inchis usa la tinda cu zavoru` :))
Anybody?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)