frustrarea vine din faptul ca nu mai reusesc sa ma adaptez nesimtirii inconjuratoare, sa ma adaptez, adica sa o ignor. tratament? poate doar sa scriu aici (write it down, baby, write it down !) ca sa nu-mi mai innebunesc sotul (care are si el problemele lui :)) ).
ce sa spun? ca am uneori impresia ca-s nebuna pentru ca am pretentii de comportament civilizat de la cei din jurul meu? sau ca ma intreb alteori daca cei din fata mea isi mai scot la plimbare micul neuron? uneori te doare, alteori iti vine sa urli, poti urla impreuna cu mine daca vrei ;) sa haulim, deci....
a, si n-am valente scriitoricesti, e doar un loc unde, ca sa nu ma doara pe mine capul, imbuteliez urletele....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu