Una mai din primavara...

Fiind in coproprietate cu mama si ca orice om silit sa-si plateasca taxa anuala pentru locu` de veci, si mai ales pentru ca intrasem deja in prenatal deci aveam o gramada de timp liber, ma infiintez la numitul cimitir unde se executa (brrr ! prost ales verbu) plata. Acte, chestii, socoteli, am trecut cu totii prin d-astea. Pana sa termin, conform principiului 'cand n-ai treaba undeva e gol, cand ai treaba esti ultimul la coada de cinspe persoane', s-a umplut holu` coshmeliei de insi dornici si ei de plata taxelor.
Statul la coada mi-a dat fiori intotdeauna, incepand cu apusa vreme a lu` ceashca, la coada la ciocolata cu albinute pe ea, d-aia chinezeasca (ramanand astfel fan pe viata al ciocolatei), trecand tot prin coada ceaushista la oo, cand mai aveam putin de tot si mi-ar fi degerat (pe bune) picioarele (drept pentru care cred ca era inainte de Craciun, nu de Paste, ca restul mi s-a sters din memorie) si terminand cu coada de vreo doo ore la Arenele Romane la intrare la concertul Placebo de acu ...cati? 3 ani? (cine stie cunoaste!) cand mi s-a lipit o gagica cu tot cu tzatze si pelvis de spate de m-am intrebat retoric ''merit eu?''
Si-am stat, dragi tovarashi si pretini, cam cu acelasi gen de specimene de pe vremea....., cu o tzaranca-n spatele meu care simtea ca daca e un pic de aer intre noi ne vom desparti iremediabil, si deci baga mare cand mai facea lumea cate-un pas. O data, de doo ori, io si-asa de-abia respiram, imi lasasem in fata spatiu de doo burti, nu una, ca simteam ca ma sufoc, aia in cocoasha mea ! Ei, si nu mai pot rabda, a zecea mia oara cand ma-mpingea mai in fatza, mai in fatza, ma intorc si-i zic, pe tonul cel mai serios posibil: doamna, suntem la cimitir, va grabiti undeva?
Stiti, mi s-a parut c-am auzit asa, un oftat usor stresat, de genu`: ''are dreptate doamna, sa nu ne-mpingem'', din public.....mersi pentru intelegere, data viitoare-mi iau platosa !